Părinții sunt, cu siguranță, eroii care nu apar niciodată în filme ori cărți

 

 

Draga mea mamă,

Dragul meu tată,

 

Dacă ar fi să vă scriu atât cât simt, atât cât ar fi drept să vă mulțumesc, probabil că aș scrie o carte. Sau poate o trilogie. Dar, uitați-mă aici, în fața colii albe, încercând să sintetizez totul în câteva sute de cuvinte. Sincer, nu știam cum să încep altfel ceea ce urmează să vă scriu.

Mamă, mereu te-am văzut Femeia Fantastică în carne și oase și niciodată nu am înțeles cum de nu ți se citește oboseala pe chip după opt ore petrecute la locul de muncă și alte câteva de trebăluit prin casă, de avut grijă de mine și de soră-mea. Rar te-am auzit plângându-te că ești obosită și niciodată că nu mai ai chef. Tu mereu ai știut cum să ții casa curată pentru că, așa cum spuneai tu, nu se știe niciodată cine vine la noi și nu este frumos din partea noastră să-l primim altfel decât curați. Atât referitor la casă, cât și sufletește.

Îmi cer iertare mamă că nu am înțeles și nu am știut să-ți arăt cât de mult te iubesc. Știi cum e, sunt băiat, ăștia-s mai reci. Dar, te rog, crede-mă când îți spun că-ți port o iubire imensă. Și pe cât de imensă, pe atât de sinceră.

Tată, uneori te-am judecat că nu ai luptat destul să devii un om cu mai mulți bani. Simțeam că te-ai mulțumit cu puțin. Dar, Doamne, tată, cât de mult am greșit crezând asta. Îmi cer iertare, plecând capul în fața ta, dragul meu părinte! Eram mic, necopt, prea prostuț să înțeleg că viața se învârte foarte puțin în jurul banilor și mult mai mult în jurul iubirii. Tu munceai și nu puțin. Te trezeai la ora trei din noapte și plecai spre mină. Iar eu, aproape în fiecare dimineață, deși nu ți-am spus niciodată, mă rugam pentru tine să te întorci teafăr acasă. Da, tată, mă rugam chiar dacă eu nu cred în Dumnezeu. Mă rugam la Dumnezeul în care știu că tu crezi, să mă lase pe mine și să aibă grijă de tine. Dacă tu ești, eu sunt.

Îți mulțumesc din suflet pentru că, așa cum ai știut, mi-ai explicat și arătat ce înseamnă să fiu un bărbat frumos. Nici pe tine nu te-am auzit plângându-te că ai fi obosit după cele 10 ore de muncă și alte ore bune de trebăluit, alături de mama, prin casă.

Îmi cer iertare amândurora pentru că uneori nu am înțeles că nu avem bani pentru ce nebunii îmi doream eu. Acum, înțeleg că făceam caz pentru nimic și, recunosc cu mâna pe inimă, că nu mi-a lipsit absolut nimic în toți anii copilăriei mele.

Și tot amândurora vreau să vă mulțumesc pentru omul care sunt astăzi, pentru că, fără voi, fără sprijinul vostru, n-aș fi ajuns în veci unde sunt astăzi!

 

Cu incomensurabilă iubire,

Al vostru unic fiu

Articol scris de Jurnalul unui Adam

Leave a Reply

NewsletterAboneaza-te

Fii la curent cu noutățile Livrez dragoste! Abonează-te la newsletter !

Shopping Cart

No products in the cart.