Scrisoare de la părinți către fiica lor

Acel moment când părinții își iau inima în dinți și trimit o scrisoare ca pe timpuri fetei lor, dar cu gânduri actuale.

Am citit recent undeva, conform culturii asiatice că, părinții sunt aleși de către copil, în plan spiritual…în funcție de ce experiență doresc să trăiască aici sau să învețe o lecție. Prea mult, pentru un tată inginer, nu?! Dar m-a pus pe gânduri…poate că nimic nu e întâmplător, poate că totul face parte dintr-o super experiență comună, din urmă căreia toți 3 să învățăm și să ne aflăm menirea. Trebuie să fie ceva mai mult decât o domnișoară de 14 ani rebelă, dar cu personalitate, și niște simpli părinți care încearcă să regleze situația ”alarmantă”.

Părinții sunt adulți care au fost și ei tineri și care acum privesc lucrurile subiectiv, poate limitați de propriile frici și temeri, dar mereu cu cele mai bune intenții. Poate că nu mai știm să ne exprimăm emoțiile sau să echilibrăm diferența de generații. Dar un lucru e cert: te iubim enorm! În felul nostru.

Ne roade faptul că nu suntem înțeleși și poate că nici la rândul nostru, nu reușim să îți înțelegem trăirile și tot freamătul care zace în tine. Ne limităm la lucrurile punctuale, care pot tăia din elan, creativitate și expresivitate, nu ne dorim altcineva decât să fii tu însăți. Așa cum ești tu astăzi, chiar dacă poate nouă nu ne convine mereu.

Acel moment când părinții își cer iertare că nu s-au ridicat la nivelul copilul lor, dar îți dorim tot ce e mai bun și, dincolo de griji, suntem mândri de tine și suntem convinși că o să ai o traiectorie excelentă!

Aceste rânduri sunt doar o mostră din ceea ce simțim /gândim și am vrea să rămână și pe hârtie, că oricând vor mai apărea blocaje dintre noi, să recitești și să îți amintești că ești iubita, că avem încredere în ține, dar în final suntem mânați de grijile firești de părinte. Ahh, e al naibii de greu să fii părinte.

O să încheiem în aceeași notă cosmico-spirituală, poate că ai noștrii copii nu ne aparțin, părinții nu sunt aici decât pentru a da aripi copiilor lor și să ii lase să zboare. Chiar dacă o să se izbească de un perete. E util să înveți din greșelile tale, dar și mai practic să eviți din greșelile altora.

În rest, să tot citești, să alegi mereu cu sufletul, să te bucuri de viață și să crezi în visurile tale. Chiar dacă noi nu vom fi de acord.

 

Ești etern iubită,

Mami & tati

Photo copyright: ©BillionPhotos.com

One comment

  1. Frumos.Si eu chiar cred ca suntem alesi de catre copiii nostri.Mie mi-a spus asta fiul meu cand avea cam 4 -5 ani.Mi-a spus ca el ma iubeste de cand m-a alles. Am ramas fara replica, dar chiar cred asta.

Leave a Reply

NewsletterAboneaza-te

Fii la curent cu noutățile Livrez dragoste! Abonează-te la newsletter !

Shopping Cart

No products in the cart.