Vă mai amintiţi prima dragoste?

Postat de admin

Se spune că n-o uiţi niciodată. Probabil aşa e, căci eu mi-amintesc şi-acum de-a mea. Cred c-am simţit-o dintotdeauna, dar nu ştiam că are un nume.
Aveam vreo cinci ani. El era un bărbat bine făcut – avea o statură aparte şi o privire semeaţă. Puteţi crede că la 5 ani toţi bărbaţii mi se păreau aşa. Dar avea cu siguranţă ceva special.
Era tânăr – cu părul des, brunet şi-o mustaţă care-i acoperea una din buze. “ Ţie ţi-a dispărut o buză fiindcă n-ai fost cuminte?” l-am întrebat odată. Parc-aud şi acum râsul lui.
Mi-amintesc că mă uitam la el cu respect şi un strop de teamă. Pe-atunci mă gândeam că aşa sunt toţi copiii cu taţii lor – pentru că ei sunt puternici şi fac faţă la orice. Al meu juca tenis şi fotbal, chiar şi după ce-a stat două săptămâni cu piciorul în ghips. Se-mpărţea între clienţi şi cumpărături, ieşiri în familie şi întâlniri cu şefii, drumuri la bunici şi schimbatul becurilor din casă. Reuşea cumva să le facă pe toate şi să-mi spună în fiecare dimineaţă “Zâmbeşte! E o nouă zi!”. Nu mai ştiam pe nimeni ca el.
Nu ştia întotdeauna să-mi rezolve exerciţiile la matematică, dar îmi arăta unde să caut. Nu-şi amintea mereu numele prietenelor mele, dar mă întreba ce mai fac. Nu-mi gătea în fiecare seară, dar se asigura că am tot ce-mi trebuie.
Mi-a suflat în aripi mult timp până au ajuns să se deschidă. Mi-a dat curaj şi încredere, m-a învăţat că tot ce-i nou merită încercat şi m-a ţinut de mână oricând am avut nevoie. Vă vine să credeţi că tot ce-mi cerea în schimb era o îmbrăţişare?
Mi-a luat mulţi ani să îl cunosc, să-nţeleg cine e el cu adevărat, dincolo de tot ce-i în jur. Să-mi dau seama că e copil, ca şi mine. Să văd cât de mult ne-asemănăm şi că nu contează cât de mult vorbim. Ştiţi că se spune că dragostea durează 3 ani? Au trecut 25 şi de-abia a început.
*
Este un bărbat bine făcut – cu o statură aparte şi o privire blândă. Ştiam de la 5 ani că are ceva special. Pentru mine este tânăr – cu părul cărunt şi mustaţă care-i acoperă toată buza de sus – acum ştiu cu siguranţă că le are pe amândouă. Cu un job care nu-i aşa important şi o familie pentru care ar face orice. Cu valori de fier şi gânduri de bine pentru toţi cei din jur. Cu o veselie molipsitoare şi dorinţa de a fi mai bun în fiecare zi. Cu un suflet cum n-am văzut mai mare.
Acum îl cunosc şi sunt mândră că-i al meu. Prima dragoste a fetiţei de-atunci, eroul femeii de acum.

* Articol scris de Corina Băcanu

postat în